DESPRE CONSTITUŢIONALITATEA NOILOR DISPOZIŢII PRIVIND MĂSURILE PREVENTIVE

I

Conf. univ. dr. Valerică Dabu Bălăşescu Maximilian

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice Procuror Parchetul de pe lângă „ David Ogilvy „ Tribunalul Bucureşti

Actualele modificări ale Codului de procedură penală sunt în spiritul noilor tendinţe ale politici penale internaţionale pregătind condiţiile juridico-penale ale unificării în perspectivă a legislaţiei penale la nivel european. Modificările de substanţă privesc măsurile privative de libertate şi în mod deosebit măsura reţinerii , măsura arestării preventive , precum şi un nou concept impus de cerinţele prevenţiei generale în condiţiile internaţionalizării fenomenului infracţional, obligarea de a nu părăsi ţara[1]. Având în vedere faptul ca libertatea persoanei este una dintre valorile fundamentale, legiuitorul a instituit noi garanţii procesuale care în spiritul Constituţiei trebuie să asigure că drepturilor şi libertăţilor persoanei cercetate nu vor fi încălcate sau îngrădite. O primă chestiune ar fi legată de modificarea art. 136 din C. proc. pen. şi implicaţiile acesteia. Astfel art. 136 din C. proc. pen. modificat, prevede în mod expres în al. 6 că măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede[2] alternativ pedeapsa amenzii. Ca urmare, potrivit acestei dispoziţii socotim că chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 şi art. 148 din C. proc. pen., atunci când legea prevede pentru o infracţiune, pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, măsura arestării preventive nu poate fi dispusă. În această categorie sunt o serie de infracţiuni dintre care reamintesc numai câteva: infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 (pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau