50. Într-o zi am cunoscut o muscă care avea doar o aripă si pe care restul vieții sale părea ca o să-l petreacă pe mal. Am observat-o în timp ce stăteam întins pe plajă si fumam. Ea își alegea pietrele care erau îndeosebi de rotunde, lucioase și arzătoare și părea că acestea o spoiesc ca pe cea preferată/favorită. Când stătuse așezată un timp pe o astfel de piatră, își reculegea o alta cu privirea și încerca să ajungă la ea dintr-un zbor brusc/rapid, însă ateriza de fiecare dată pe o oarecare a treia, deoarece din păcate lipsa unei aripi îi făcea opriri în direcția percepută.
De fiecare dată privea inițial puțin mirată de jur împrejurul ei, însă după aceea se supunea destinului ei ciudat, mereu trebuia să aterizeze în altă parte când voia s-o facă. Cu o expresie puțin întristată, însă în niciun caz iritată se orienta deasupra anturajului său stabilit, în sfârșit și aici strălucea soarele, și ea rămânea așezată, în lumina arzătoare în fața apei strălucitoare. Căpătasem o oarecare simpatie pentru această prietenă fugară/iute/rapidă în timpul orelor singuratice pentrecute pe malul mării. Așadar în cele din urmă nu- ți merge mult mai bine în viață așa ca și mie, și în principiu amândoi depindem de soare.

16. Die Kultur war für sie ein besser Handwerk und nicht eine Lebensform des Geistes und wer schlug hier fehl, praktisch, der wurde nichts nicht, war nichts. Sie kannten sich selbst nicht oder sie schätzten nicht sonderlich jene Werte ein, die dringten oft gerade von ihnen, schlagfertig, das erstaunliche Denken von einem (wie war dasjenige des meines Vaters), die Kraft der Treues, die Absprung aus der Zeit... Nein, kamen schnell an die Erde...die Kühe, die Schafe, die Pferde, die Fügung/ Folge gegenüber der Natur, die schweren Winters, die Regens