Thérèse Desqueyroux Personnage

nostru, recunoaşte şi el că ambiţia romancierului de a atinge o plenitudine a cunoaşterii, de a deţine tainele destinelor, de a crea fiinţe vii, este – în imagine, desigur – o împlinire a promisiunii Seducătorului biblic (cf. Le Romancier et ses personnages, Paris, 1952, p. 117). Aceasta, bineînţeles, dacă într-adevăr romanul n-ar putea atinge finalitatea secretă: aceea de a se identifica cu o carte a destinelor, dispunând de viaţa oamenilor. Romanul dispune însă numai de viaţa unor fiinţe fictive

apart from a small advance in psychology and topical reference, there was little innovation. Most writers were anonymous, though a few names stand out, such as Jehan de PontAlais, Pierre du Val, or Jehan d’Abondance, author of La Moralité pour personnages sur la Passion de Jésus, a Mystère joyeux des trois rois and La Farce de la cornette. Pierre Gringore (c.1475–1538) worked closely with the Enfants Sans Souci in Paris devising and producing moralities (La Vie de monseigneur sainct Loys) and especially