CAPITOLUL 1: OBIECTIVELE SITUAŢIILOR FINANCIARE ŞI ROLUL LOR ÎN FUNDAMENTAREA TEORIILOR PRIVIND BILANŢUL CONTABIL

1 Delimitări şi fundamentări privind bilanţul contabil:

În cadrul sistemului contabil, subsistemul informaţional economic deţine un rol deosebit de important, în sensul că, deşi obiectivele contabilităţii în general şi a contabilităţii financiare în special sunt extrem de variate, produsele finite ale oricărui sistem contabil sunt situaţiile financiare. Printre aceste situaţii financiare, bilanţul contabil asigură informaţii sintetice şi analitice privind poziţia financiară şi a rezultatului obţinut de întreprindere. Bilanţul este definit ca un tablou, un „stop-cadru” al situaţiei patrimoniului, determinată la sfârşitul exerciţiului financiar-contabil, ca un instrument de control şi de gestiune, util luării deciziilor. Într-o abordare juridică, el este un procedeu al dublei reprezentări a patrimoniului. Această reprezentare se referă la modalităţile de investire a fondurilor deţinute de întreprindere, precum şi modul de formare a acestora (sursa de procurare), în cadrul relaţiilor cu mediul economico-social. Bilanţul contabil evidenţiază relaţiile de echilibru existente între mijloacele economice ale întreprinderii, pe de o parte şi sursele lor economice, exprimate valoric, pe de altă parte. Între cele două există o egalitate denumită „egalitate bilanţieră”. Se merge pe principiul conform căruia fiecărui element de activ îi corespunde un element de pasiv, ca sursă de provenienţă şi fiecare element de pasiv este generator de bunuri economice. Se urmăreşte, prin întocmirea bilanţului, modul în care au fost utilizate sursele de finanţare dobândite de întreprindere. Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar elementele de provenienţă ale acestor resurse reprezintă PASIVUL. Având în minte imaginea unor talere aflate în echilibru, se deduce una din ecuaţiile fundamentale ale bilanţului:

Patrimoniul întreprinderii

=