Convorbiri cu un ciob în tăcere

-in amintirea ta

de Ioana Tarnea

Şi astăzi strig după tine, dar de data asta cuvintele mele nu mai sunt pe înţelesul tău...
Azi te întreb, tu nu-mi mai răspuzi....
Azi te chem, dar tu nu mă mai auzi...
Sunt omul care ţi-a încurcat cărările cel mai mult, dar ţi-a oferit fericire, ţi-am născut cele mai multe lacrimi, dar ţi-am dăruit iubire. Stau la capul tău ca de fiecare dată şi mă uit cum dormi... îţi alint fiecare fir de păr visându-te aici... simţind cum respiri, te pot vedea fericit, împlinit, liniştit că mă ştii lângă tine... dar toate numai cu ochii închişi!
Te strig cu toată puterea rămasă în minte... te simt aproape... te simt cum te zbaţi, cum vrei să fugi, cum vrei să opreşti ce se învârte în jurul tău... te strig şi pornesc către tine, ca de fiecare dată când ne chema inima, când ni se legau paşii... te strig prin toate lacrimile arse de soare, te strig prin fiecare fir de piele, te strig prin toată fiinţa mea... dar tu nu răspunzi!
Unii te visează sau povestesc despre tine, dar eu te simt lângă mine mereu... fiecare atingere e aici, fiecare sărut e aici, fiecare tăcere se aude şi acum, eşti aici...
Cum să fac să mă apropii de tine, să ştiu unde eşti, pe cine aperi acum... cum să pot să îţi fac pe plac, ce să-ţi spun, ce să-ţi pot povesti despre lumea lăsată în urmă, ce să găsesc de făcut ca să simţi?
Întoarce-te o clipă... Sunt mulţi care plâng... mulţi care vor să oprească timpul sau să-l dea înapoi pe al lor pentru tine... sunt multe goluri de dor ce cad peste tine... sunt paşi străini ce vin acum la uşa ta şi întreabă de tine... sunt mulţi care nu vor să te mai împartă... sunt multe buze care îţi şoptesc acum cât de mult te iubesc pentru tot ce le-ai dat... sunt multe mâini care vor să te atingă, sunt multe priviri care vor să te fure cu ele... dar tu nu răspunzi!
Apropie-ţi trupul de inima mea şi acultă cum ţipă durerea în urmă... Sărută-mi gândurile... Dă-mi liniştea şi certitudinea înapoi pentru o