Timpul, Nr. 11 / noiembrie 2005

Kafka si Blecher: corvoada marturisirii

Doris Mironescu

Apropierea numelui lui Kafka de cel al lui Blecher a devenit un loc comun al exegezei operei celui din urma de cum au început scrierile marelui praghez sa circule în traducere (prima versiune româneasca a Procesului este cea a lui Gellu Naum, din 1965). Ov. S. Crohmalniceanu, Nicolae Balota, Sergiu Pavel Dan, Nicolae Manolescu si multi altii au cautat, prin aceasta alaturare, sa releve similaritatile existente între cele doua opere, fie în zona conceptiei ontologice a autorilor, fie la nivelul scriiturii. Astfel, „arta descriptiei minutioase a banalului“, mergînd pîna la crearea unei „transparente derutante“ (Ov. S. Crohmalniceanu), „fantasticul absurd“ (S. Pavel Dan) sau „ochiul imaginar, suprarealist, oniric sau mitic“ (N. Manolescu) i-ar apropia pe cei doi, ramînînd ca identitatea fiecaruia sa produca diferenta specifica. Romanul modern fiind, însa, unul „poetic“ (dupa afirmatiile mai tuturor investigatorilor sai, de la Thibaudet la Irina Mavrodin), ilustrînd, adica, temele crizei printr-un limbaj estetic al crizei, ne întrebam daca nu cumva concordanta dintre cele doua opere nu se datoreaza unei coincidente în aceeasi vîrsta a romanului modern. Cît de asemanatoare sînt, totusi, scrierile celor doi mari scriitori evrei? Nu ne aventuram, aici, în consideratii de natura etnopsihologica, nu pentru ca acestea ar fi conotate rasist, ci pentru ca „imponderabilele“ descoperite prin inductie impresionista nu ne tenteaza. Ceea ce, dupa parerea noastra, necesita investigatie sînt cîteva chestiuni legate de semnificatia scrisului pentru fiecare dintre cei doi romancieri, semnificatia confruntarii dintre individ si lumea kafkiana sau blecheriana, precum si diferentele de arta narativa existente între scrierile celor doi.
„Salvarea“ prin literatura

Pentru Kafka, literatura este o modalitate de salvare individuala, sau, mai bine zis, singura speranta la o astfel de salvare.