Dacia literara
Revista “Dacia literara” a aparut in perioada ianuarie- iunie 1840 la Iasi, sub conducerea lui M. Kogalniceanu. Programul publicatiei a fost expus in “Introductia” primului numar ( 30 ianuarie 1840): ideea unei reviste care sa fie “un repertoriu general al literaturii romane”. Creata de scriitori din toate provinciile de pe teritoriul vechii Dacii si care sa promoveze o literatura originala, expresia traditiilor si aspiratiilor natiunii, era afirmata cu insistenta, concomitent cu respingerea vehementa a imitatiilor, a abuzului de traduceri devenite “manie primejdioasa”. “Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi”, avertiza semnatarul articolului- program. “Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mare, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam si de la alte natii.” Revista isi mai propunea sa promoveze o critica “nepartinitoare, sa se calauzeasca dupa principiile morale si sa evite motivele de scandal precum si tot ce ar putea duce la animozitati intrucat literatura are nevoie de unire, iar nu de dezbinare. Prestigiul si influenta exercitate de revista de revista in evolutia literaturii romane au fost determinate de orientarea sa programatica raspunzand idealurilor societatii si culturii romane din epoca, de calitatea deosebita a scrierilor publicate in corpul revistei, pe sectiuni: prima dintre ele prezentand opere originale (proza, poezii, eseuri) ale colaboratorilor; selectiuni din principalele reviste si ziare tiparite in limba romana, o cronica literara si artistica redactata de Mihail Kogalniceanu, iar in final- “Telegraful Daciei” continand stiri din viata literara si